Muzeul Dunării de Jos Călărași prezintă publicului, în luna septembrie 2026, în cadrul proiectului ”Exponatul lunii”, butonul de spadă.
Butonul de spadă sau pomelul (componenta superioară a mânerului care îl fixează și îi oferă echilibru) face parte din colecția de arme a Muzeului Dunării de Jos Călărași, fiind descoperit în anul 1982, de Petre Diaconu, pe plaja formată în zona cetății de la Păcuiul lui Soare.
Piesa, deosebită prin ornamentație și formă, este trilobată, realizată din bronz și încrustată cu argint și ușoare urme de aurire, cu interiorul gol. Lobul central prezintă un orificiu pentru înmănușarea spadei, fiind separat de cei doi lobi laterali prin șanțuri adânci, ornamentate cu împletituri și reprezentări zoomorfe, având marginea inferioară ușor arcuită. Pe pereții laterali ai acestuia, se remarcă două perechi de proeminențe ascuțite asemenea ochilor de animal.
Dimensiunile artefactului sunt următoarele: H- 36mm, lg- 73mm, grosime bază- 2mm, greutate- 148g).
La pomelul de la Păcuiul lui Soare apar și elemente ce au fost comparate cu ornamentarea scandinavă de epocă vikingă, ceea ce face piesa interesantă pentru relațiile dintre zona Dunării de Jos și lumea nordică. Cele mai apropiate analogii tipologice ale acestui mâner de spadă tip R/S, se găsesc în Grasand(Danemarca), Peninsula Taman(Rusia), Gotland(Suedia), conform clasificării lui Jan Petersen din anul 1919, care grupează spadele după forma mânerului, gărzii și pomelului. În cazul piesei prezentate de noi, ea face parte dintr-un grup de patru exemplare descoperite în Dobrogea, un pomel și trei spade, fiind analizată tipologic și analogic de istoricul și arheologul Radu Popa în 1984, în cadrul lucrării „Knaufkrone eines wikingerzeitlichen Prachtschwertes von Păcuiul lui Soare” (Coroana de mâner a unei spade de paradă din epoca vikingă de la Păcuiul lui Soare) în prestigioasa revistă Germania. Autorul susține că nu avem doar o simplă piesă de armament sau decor, ci coroana pomelului unei spade din lumea vikingă, ce a aparținut unui individ cu un statut social important. Celelalte trei exemplare au fost studiate și publicate de cercetătorii bulgari Valeri Yotov și Constantin Kolev. Încadrarea cronologică este sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI- lea.
Piesa se regăsește în cadrul expoziției permanente „Evoluția comunităților umane la Dunărea de Jos” secția Arheologie.
